Deducerea personală reprezintă o facilitate fiscală acordată de stat persoanelor fizice rezidente ori nerezidente, care obțin venituri din salarii, exclusiv la angajatorul unde își declară funcția de bază. Astfel baza de calcul a impozitului pe salarii se diminuează, ceea ce determină automat și plata unui impozit mai mic de către salariat. Principalul beneficiar al acestei prevederi este salariatul, care rămâne, datorită micșorării bazei de impozitare, cu mai mulți bani în buzunar.
Deducerea personală cuprinde deducerea personală de bază şi deducerea personală suplimentară şi se acordă în limita venitului impozabil lunar realizat.
Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică rezidentă ori nerezidentă ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă acordate persoanelor care obţin venituri din salarii şi asimilate salariilor
Venitul brut lunar din salarii reprezintă totalitatea veniturilor realizate într-o lună conform art. 76 alin. 1- 3 din Legea 227/2015 – Codul Fiscal de o persoană fizică, pe fiecare loc de realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate. Astfel se includ în venitul brut lunar din salariu:
- salariul de bază la care se adaugă sporurile salariale și premiile;
- indemnizațiile de incapacitate temporară de muncă;
- valoarea nominală a tichetelor de masă, tichetelor de creşă, voucherelor de vacanţă, acordate potrivit legii;
- remuneraţia obţinută de directorii cu contract de mandat, potrivit legii, precum şi drepturile cuvenite managerilor, în baza contractului de management prevăzut de lege;
- remuneraţia primită de preşedintele asociaţiei de proprietari sau de alte persoane, în baza contractului de mandat;
- sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit, după caz;
- indemnizaţiile primite de salariaţi, potrivit legii, pe perioada delegării/ detaşării/ detașării transnaționale, după caz, în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, precum și indemnizația de mobilitate, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit de 2,5 ori nivelul legal, în limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat ;
- remuneraţia administratorilor societăţilor desemnaţi/numiţi în condiţiile legii, precum şi sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor şi în consiliul de administraţie;
- remuneraţia brută primită pentru activitatea prestată de zilieri, potrivit legii – (în aceast caz este necesară armonizarea art. 7 alin. 2 din Legea 52/2011 privind activitatea zilierilor cu prevederile Legii 227/2015 privind Codul Fiscal).
Beneficiază de deducere personală atât persoanele fizice rezidente cu domiciliul în România, cât și persoanele fizice nerezidente care îndeplinesc condiţiile de rezidenţă prevăzute la art. 7 pct. 28 lit. b) sau c) din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, începând cu data de la care acestea devin rezidente în România.
Cuantumul deducerii personale de bază
Deducerile personale se acordă pe mai multe niveluri, în funcţie de venitul brut lunar din salarii realizat la funcţia de bază, şi sunt stabilite în funcţie de numărul persoanelor aflate în întreţinerea salariatului.
Astfel, potrivit Codului Fiscal, deducerea personală de bază se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 2.000 lei peste nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată aprobat prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna de realizare a venitului. În situaţia în care, în cursul aceleiaşi luni, se utilizează mai multe valori ale salariului minim brut pe ţară, se ia în calcul valoarea cea mai mică a salariului minim brut pe ţară.
Deducerea personală de bază are caracter degresiv și se aplică doar salariaților care realizează venitul lunar brut menționat mai sus. Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste nivelul menționat mai sus nu se acordă deducerea personală de bază. Tabelul cu deducerile personale degresive se regăsește în art. 77 alin. 4 din Codul Fiscal.
De reținut: Deducerea personală nu se fracţionează în funcţie de numărul de ore în cazul veniturilor realizate în baza unui contract de muncă cu timp parţial, la funcţia de bază.
Stabilirea persoanelor aflate în întreţinere
Este important de știut că obligaţia stabilirii persoanelor aflate în întreţinerea contribuabilului în funcţie de care se atribuie deducerea personală este în sarcina plătitorului de venit din salarii, la funcţia de bază.
Persoana aflată în întreţinere poate avea sau nu domiciliu comun cu contribuabilul în a cărui întreţinere se află.
Sunt considerate persoane aflate în întreţinere soţul/soţia contribuabilului, copiii acestuia, precum şi alţi membri de familie până la gradul al doilea inclusiv, ale căror venituri, impozabile și neimpozabile, nu depășesc lunar 20% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, cu excepţia veniturilor prevăzute la art. 62 lit. o), w) şi x) şi/sau a pensiilor de urmaş cuvenite conform legii, precum şi a prestaţiilor sociale acordate potrivit art. 58 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În sensul art. 77 alin. (5) din Codul Fiscal, în categoria „alt membru de familie aflat în întreţinere” se cuprind rudele contribuabilului şi ale soţului/soţiei acestuia până la gradul al doilea inclusiv.
De asemenea sunt considerate persoane aflate în întreţinere militarii în termen, studenţii şi elevii militari ai instituţiilor de învăţământ militare şi civile, peste vârsta de 18 ani.
Nu sunt considerate persoane aflate în întreţinere persoanele majore condamnate, care execută pedepse privative de libertate.
În cazul în care o persoană este întreţinută de mai mulţi contribuabili, suma reprezentând deducerea personală de bază se atribuie unui singur contribuabil, conform înţelegerii între părţi. Pentru copiii minori ai contribuabililor, suma reprezentând deducerea personală de bază se atribuie fiecărui contribuabil în întreţinerea căruia/cărora se află aceştia.
Suma reprezentând deducerea personală de bază se acordă pentru persoanele aflate în întreţinerea contribuabilului, pentru acea perioadă impozabilă din anul fiscal în care acestea au fost întreţinute. Perioada se rotunjeşte la luni întregi în favoarea contribuabilului.
Nu sunt considerate persoane aflate în întreţinere persoanele fizice care deţin terenuri agricole şi silvice în suprafaţă de peste 10.000 m² în zonele colinare şi de şes şi de peste 20.000 m² în zonele montane.
Aspecte legale privind întreținerea copiilor minori
Copiii minori, în vârstă de până la 18 ani împliniţi, ai contribuabilului, sunt consideraţi întotdeauna întreţinuţi, cu excepţia celor încadraţi în muncă, indiferent dacă se află în unităţi speciale sanitare sau de protecţie specială şi altele asemenea, precum şi în unităţi de învăţământ, inclusiv în situaţia în care costul de întreţinere este suportat de aceste unităţi.
Pentru copilul minor aflat în întreţinerea părinţilor sau a tutorelui, deducerea personală de bază se acordă fiecăruia dintre părinţi, respectiv tutorelui.
Pentru copilul minor provenit din căsătorii anterioare, dreptul la deducerea personală de bază revine părintelui căruia i-a fost încredinţat copilul şi unuia dintre soţi care formează noua familie.
Pentru copilul minor pentru care s-a dispus plasamentul, în condiţiile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, dreptul de a fi preluat ca persoană aflată în întreţinere pentru acest copil se acordă:
a) persoanei căreia i s-a dat în plasament copilul; sau
b) ambilor soţi care formează familia căreia i s-a dat în plasament copilul.
În situaţia în care într-o familie sunt mai mulţi copii aflaţi în întreţinere, cu excepţia copiilor minori, aceştia vor fi preluaţi în întreţinerea unuia dintre părinţi conform înţelegerii dintre părţi. În aceste situaţii contribuabilii vor prezenta plătitorului de venit fie o declaraţie pe propria răspundere din partea soţului/soţiei, fie o adeverinţă emisă de plătitorul de venit din salarii al acestuia/acesteia, după caz, din care să rezulte numărul şi identitatea copiilor care sunt preluaţi în întreţinere de fiecare soţ/soţie.
Copilul minor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani, încadrat în muncă în condiţiile Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii, devine contribuabil şi beneficiază de deducerea personală, situaţie în care, pentru perioada respectivă, părinţii nu mai beneficiază de deducerea personală.
Aspecte legale privind deducerea personală suplimentară
Deducerea personală suplimentară se acordă astfel:
a) 15% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru persoanele fizice cu vârsta de până la 26 de ani, care realizează venituri din salarii al căror nivel este de până la nivelul prevăzut mai sus;
b) 100 de lei lunar pentru fiecare copil cu vârsta de până la 18 ani, dacă acesta este înscris într-o unitate de învăţământ, părintelui care realizează venituri din salarii, indiferent de nivelul acestora.
Prin părinte se înţelege: părintele firesc, potrivit Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, adoptatorul, persoana care are copilul/copiii în încredinţare în vederea adopţiei, persoana care are în plasament copilul sau în tutelă, persoana desemnată conform art. 104 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În cazul în care copilul este întreţinut de ambii părinţi, deducerea personală suplimentară se acordă unuia dintre părinţi prin prezentarea documentului care atestă înscrierea copilului într-o unitate de învăţământ şi a unei declaraţii pe propria răspundere din partea părintelui beneficiar.
În situaţia în care părintele desfăşoară activitate la mai mulţi angajatori, în plus faţă de documentele prevăzute mai sus, părintele care beneficiază de deducerea personală suplimentară are obligaţia să declare că nu beneficiază de astfel de deduceri de la un alt angajator.
Deducerea personală nu se acordă personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, potrivit legii.
Documente justificative necesare solicitării deducerii personale
Pentru stabilirea deducerii personale la care are dreptul, contribuabilul va depune la plătitorul de venituri din salarii o declaraţie pe propria răspundere, care trebuie să cuprindă următoarele informaţii:
a) datele de identificare a contribuabilului care realizează venituri din salarii (numele şi prenumele, domiciliul, codul numeric personal);
b) datele de identificare a fiecărei persoane aflate în întreţinere (numele şi prenumele, codul numeric personal).
În ceea ce priveşte copiii aflaţi în întreţinere care nu sunt minori, la această declaraţie contribuabilul care realizează venituri din salarii va anexa şi adeverinţa de la plătitorul de venituri din salarii a celuilalt soţ sau declaraţia pe propria răspundere a acestuia că nu beneficiază de deducere personală pentru acel copil.
Declaraţia pe propria răspundere a persoanei aflate în întreţinere, cu excepţia copilului minor, trebuie să cuprindă următoarele informaţii:
a) datele de identificare a persoanei aflate în întreţinere, cum ar fi: numele, prenumele, domiciliul, codul numeric personal;
b) datele de identificare a contribuabilului care beneficiază de deducerea personală corespunzătoare, cum ar fi: numele, prenumele, domiciliul, codul numeric personal;
c) acordul persoanei întreţinute ca întreţinătorul să o preia în întreţinere;
d) nivelul şi natura venitului persoanei aflate în întreţinere, inclusiv menţiunea privind suprafeţele de teren agricol şi silvic deţinute, precum şi declaraţia cu privire la desfăşurarea de activităţi agricole, silvicultură şi/sau piscicultură;
e) angajarea persoanei aflate în întreţinere de a comunica persoanei care contribuie la întreţinerea sa orice modificări în situaţia venitului realizat.
Declaraţiile pe propria răspundere depuse în vederea acordării de deduceri personale nu se emit ca formulare tipizate.
Contribuabilul va prezenta plătitorului de venituri din salarii documentele justificative care să ateste persoanele aflate în întreţinere, cum sunt: certificatul de căsătorie, certificatele de naştere ale copiilor, adeverinţa de venit a persoanei întreţinute sau declaraţia pe propria răspundere şi altele. Documentele vor fi prezentate în original şi în copie, plătitorul de venituri din salarii păstrând copia după ce verifică conformitatea cu originalul.
Dacă la un contribuabil intervine o schimbare care are influenţă asupra nivelului reprezentând deducerea personală acordată şi această schimbare duce la diminuarea deducerii personale, contribuabilul este obligat să înştiinţeze plătitorul de venituri din salarii în termen de 15 zile calendaristice de la data la care s-a produs evenimentul care a generat modificarea, astfel încât angajatorul/plătitorul să reconsidere nivelul deducerii începând cu luna următoare celei în care s-a produs evenimentul.
În situaţia în care depunerea documentelor justificative privind acordarea deducerii personale se face ulterior apariţiei evenimentului care modifică, în sensul majorării, nivelul acesteia, angajatorul/plătitorul de venituri din salarii va acorda deducerea personală reconsiderată odată cu plata drepturilor salariale aferente lunii în care contribuabilul a depus toate documentele justificative.
În situaţia în care plata venitului salarial se face de entitatea la care angajaţii au fost detaşaţi, angajatorul care a detaşat comunică plătitorului de venituri din salarii la care aceştia sunt detaşaţi date referitoare la deducerea personală la care este îndreptăţit fiecare angajat.
În cazul în care un angajat care obţine venituri din salarii la funcţia de bază se mută în cursul unei luni la un alt angajator, deducerea personală se acordă numai de primul angajator, în limita veniturilor realizate în luna respectivă, până la data lichidării.
Dacă reangajarea are loc în aceeaşi lună cu lichidarea, la stabilirea bazei de calcul pentru determinarea impozitului lunar aferent veniturilor realizate în această lună de la angajatorul următor nu se va lua în calcul deducerea personală.
Ca o concluzie putem spune că deducerea personală reprezintă un avantaj fiscal major de care beneficiază salariații, ignorat în mare măsură de guvernanți. Astfel, în loc crească salariul minim pe economie, o creștere a deducerii personale ar fi dus la creșterea salariului net fără presiuni suplimentare pe finanțele firmelor. Având mai mulți bani în buzunar, salariații și-ar fi permis să consume mai mult, fapt care ar fi trebuit să atenueze impactul creșterii deducerii personale asupra bugetului, sporind încasările din TVA și accize.
jrs. Florin Cioca 